Pentru fermierii care doresc să adopte un model agricol durabil și respectuos cu mediul, cultura mare de câmp ecologică este o opțiune strategică. Cu toate acestea, trecerea de la agricultura tradițională la cea ecologică implică o serie de provocări care necesită creativitate și răbdare. Există multe lucruri care trebuie luate în considerare, inclusiv gestionarea bolilor și dăunătorilor, alegerea semințelor și utilizarea metodelor de cultivare adecvate.

• Provocări:

Gestionarea dăunătorilor este una dintre cele mai mari provocări în cultura mare de câmp ecologică. Fermierii ecologici se pot confrunta cu atacuri frecvente din partea dăunătorilor, care pot afecta negativ producția dacă nu pot folosi pesticide chimice (1).

Selectarea semințelor este o altă provocare. Fermierii trebuie să folosească semințe organice pentru a se conforma standardelor de agricultură organică. Totuși, în comparație cu semințele convenționale, gama semințelor organice disponibile pe piață este încă limitată. Acest lucru ar putea limita opțiunile fermierilor și productivitatea (2).

În plus, metoda de cultivare ecologică poate fi mai de durata și mai complicată decât metoda agricolă convențională. O planificare atentă și o gestionare activă a terenurilor sunt necesare pentru a respecta ciclurile naturale, a menține calitatea solului și a proteja biodiversitatea (3).

• Soluții:

Cu toate acestea, există soluții pentru an ajuta fermierii să adopte cu succes cultura de câmp ecologică.

În ceea ce privește dăunătorii, controlul natural este soluția. Acestea pot include utilizarea de insecte benefice, care poate reduce populațiile de dăunători, și rotația culturilor, care poate perturba ciclul de viață al dăunătorilor. În plus, există variante de pesticide organice care pot fi utilizate în situații excepționale (1). De asemenea, fermierii au opțiunea de a salva și de a schimba semințe pentru a îmbunătăți reziliența culturilor și diversitatea genetică.

În agricultura ecologică, o abordare holistică este esențială în ceea ce privește metodele de cultivare. Acest lucru implică dobândirea unei înțelegeri aprofundate an ecosistemului local și implementarea metodelor și resurselor care contribuie la susținerea ecosistemului. Mulcirea și compostarea, de exemplu, pot ajuta la menținerea solului sănătos și fertil. Rotarea și intercultivarea pot proteja culturile de boli și dăunători. Utilizarea tehnologiilor precum agricultura de precizie poate, de asemenea, ajuta la creșterea productivității și la optimizarea utilizării resurselor (3).

Cultura mare de câmp ecologică oferă oportunități importante pentru dezvoltarea unor sisteme agricole durabile care păstrează sănătatea consumatorilor și mediul. Cu toate acestea, o abordare integrată este necesară pentru a depăși obstacolele actuale. Această abordare va combina inovația, cunoștințele tradiționale și colaborarea între diferitele părți implicate în lanțul agricol.

Fermierii care doresc să se îndrepte către agricultura ecologică trebuie să fie pregătiți să învețe în mod continuu și să se adapteze la schimbările din ecosistemul agricol. Prin colaborare și prin utilizarea celor mai bune practici disponibile, ei pot transforma provocările în oportunități și pot contribui la dezvoltarea unei agriculturi durabile și reziliente.

Surse:

1. European Commission (2020). Organic pest control. Agriculture and rural development. https://ec.europa.eu/info/food-farming-fisheries/farming/organic-farming/organic-inputs/organic-pest-control_en
2. Döring, T. F., Bocci, R., Hitchings, R., et al. (2012). The role of participatory plant breeding in organic and low-input agricultural systems. In Lammerts van Bueren, E.T. & Myers, J.R. (Eds.), Organic Crop Breeding. John Wiley & Sons, Ltd. DOI: 10.1002/9781119945932.ch5
3. European Commission (2020). Organic farming techniques. Agriculture and rural development. https://ec.europa.eu/info/food-farming-fisheries/farming/organic-farming/organic-production-and-products/organic-farming-techniques_en